Mândria este arma cea mai de pe urmă [puternică] a vrăjmașului, ca ceea ce este mai mare decât celelalte către războiul cel împotriva noastră: că, prin care el s-a surpat, printr-aceeași și pe cei mai puternici dintre oameni se ispitește a-i surpa; că, precum cei mai cumpliți dintre războinici, după ce cheltuiesc cele mai subțiri săgeți, atunci, încă mai ținându-se [rezistând] potrivnicii, mai pe urmă pe cea mai tare sabie o pun înainte, tot așa și diavolul, după ce deșartă toate săgețile sale, atuncea pe cea mai tare sabie, pe mândria cea mai de pe urmă, o folosește spre surparea nevoitorului.

(Everghetinosul, Volumul III, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, 2008, p.266)