Mărturisirea este cerută de Biserică pentru ca omul să-şi deschidă puroiul otrăvitor al sufletului său, pe care el îl acoperă pe deasupra cu mirodenii.

Mărturisirea este cerută de Biserică pentru ca omul care se arată mare viteaz să se înfăţişeze ca un slăbănog, aşa cum se arată el numai lui însuşi.

Nimeni nu se duce la doctor pentru a i se lăuda cu sănătatea sa, ci să arate locul putred al sănătăţii lui. La fel, nimeni nu poate merge la duhovnic să i se laude cu dreptatea sa, ci să descopere un putregai primejdios de pe dreptatea sa. Când omul trece peste pragul doctorului, el lasă toată mândria înaintea uşii, pentru ca s-o ia din nou la întoarcerea printre oameni. Când omul pleacă la duhovnic, el este nevoit să lase toată mândria sa în fata uşilor bisericii. Ferice de el, dacă o uită aici şi la întoarcerea lui printre oameni.

Să dea Domnul ca la ieşirea din biserică să schimbe bastonul, şi în locul mândriei să ia smerenia ca sprijinitor în viaţă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 135-136)