Abia atunci când soții se regăsesc după ce au depășit responsabilitățile educării copiilor pot culege roadele maturizării proprii căsnicii. Au petrecut împreună mulți ani, se cunosc destul de bine, atât în aspectele pozitive, cât și în cele negative. Dacă au ajuns să trăiască echilibrat etapele maturizării, vor reuși să culeagă roadele unei îmbătrâniri fericite.

Odată cu maturizarea copiilor și așteptarea căsătoriei acestora și a primirii nepoților, familia intră într-o a treia vârstă, anunțată încă din timpul Tainei Nunții ca fiind deosebit de importantă. Prima rugăciune din ritualul Cununiei arată că împlinirea în viața de familie se realizează și atunci când soții sunt învredniciți să-i vadă „pe fii fiilor lor.”

Am putea spune că familia ajunge la vârsta deplinei maturități prin primirea nepoților. Atunci se închide un cerc. Cei care la vârsta la care au avut ei copii nu au reușit să se dedice foarte mult relaționării cu aceștia, au șansa să compenseze neajunsurile atunci când sunt bunici. Echilibrul relațional se realizează în cel mai potrivit mod atunci când într-o casă sunt prezente trei generații: copii, părinți și bunici.

Dacă atunci când au avut grijă de proprii copii, părinții au fost împărțiți în diferite domenii de responsabilitate sub presiunea societății și carierei, când dobândesc statutul de bunici, ajung să fie mai liberi nu numai din punct de vedere profesional, ci și afectiv. Presiunea lumii nu mai are pentru ei aceeași greutate, iar experiența de viață îi face să fie mai degajați, să exprime o afectivitate necondiționată față de nepoți și să le transmită mult echilibru.

Este impresionant să vedem rolul pe care îl ocupă bunicii în inima copiilor. Această vreme este cu siguranță una de mare binecuvântare, mai ales dacă familia s-a maturizat frumos, dacă sentimentele bunicilor s-au împlinit într-o iubire ce are frumusețea cunoașterii depline și a intuiției în relaționarea cu celălalt.

Familia ajunge și la vârsta la care se abate asupra ei starea de văduvie, pentru că soții pleacă pe rând din această viață.

Dacă își asumă conștient Nunta ca un dar orientat spre veșnicie, moartea unuia dintre soți nu este altceva decât realizarea unei legături efective între lumea pământească și Împărăția lui Dumnezeu. Familia în care unul dintre soți a trecut la cele veșnice este prezentă în ambele lumi.

Văduvia este și ea o mare taină, pentru care fiecare dintre soți ar trebui să se pregătească foarte temeinic.

Văduv este și cel ce rămâne în această lume în timp ce soțul trece la cele veșnice, și văduv este și cel care trece la cele veșnice și-l lasă pe celălalt soț în această lume.

Aceste momente sunt deosebit de importante și pentru faptul că pruncii și nepoții se confruntă cu moartea celor dragi. Dacă soții și bunicii sunt capabili să se pregătească frumos pentru momentul trecerii spre veșnicie, vor avea un impact deosebit de important asupra copiilor și nepoților care vor putea și ei să se raporteze mai responsabil față de viață și să înțeleagă că împlinirile nu vin numai din cele primite în lumea aceasta.

(Pr. Patriciu Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie, Editura Apostolia, Paris, 2021, pp. 107-108)