Un singur lucru mai rămâne, straniu și strașnic: faptul că omul nu a învățat până la capăt să se întâlnească nici cu Dumnezeu, nici cu sine, nici cu aproapele său. Nu știm să ne întâlnim; între noi și Dumnezeu, între noi și făptură există bariere; suntem orbi, suntem surzi, suntem lipsiți de simțuri. Dar mai întâi de toate suntem speriați, ne temem de întâlnire, căci a te întâlni înseamnă a te întâlni pentru totdeauna; a te întâlni o dată pentru vecie; întâlnirea pune asupra noastră obligații și responsabilitate.

(Antonie Bloom, Mitropolitul Surojului, Despre întâlnirea cu Dumnezeu, Editura Cathisma, București, 2007)