Referitor la mintea care se împrăştie în timpul rugăciunii, Bătrânul Ieronim zicea: „N-are importanţă că mintea scapă adesea departe de rugăciune şi de cuvintele pe care le pronunţăm, să fim atenţi ca noi să nu ne împrăştiem! Ea va reveni. Mintea se aseamănă cu un pui mic. El fuge încoace, fuge în colo, nu rămâne aproape de mama lui care este legată de un loc. Dar când s-a obosit, el revine să se odihnească şi să doarmă la picioarele ei”.

(†Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 47)