Acest avva Daniil din copilărie a lepădat lumea și a venit în Sketis și au năvălit barbarii arabi și l-au luat pe el rob și el a petrecut cu ei doi ani. Și un iubitor de Hristos, bărbat care avea o corabie l-a izbăvit pe el de la barbari. Și iarăși după puțin timp au venit barbarii și l-au luat pe el. Și a petrecut cu ei șase luni și a fugit dintre ei. Și iarăși a treia oară au năvălit și l-au luat. Și un bărbat dintre cei ce l-au robit a ieșit afară cu udul și luând bătrânul o piatră a aruncat-o în cel de alt neam și s-a întâmplat că a murit acela din lovitură. După ce a scăpat de el, Daniil, pocăindu-se pentru faptul uciderii, s-a dus în Alexandria și s-a înfățișat lui Timotei arhiepiscopul. Și aflând arhiepiscopul faptul și l-a mustrat pe el, zicând că Dumnezeu care te-a izbăvit pe tine de două ori din mâinile lor, putea iarăși să te izbăvească și a treia oară, totuși ucidere nu ai făcut, căci ai ucis o fiară. Plutind cu corabia spre Roma același Daniil a expus iarăși faptul papei Romei și i-a spus lui același cuvânt pe care l-a auzit și de la papa Alexandriei. Ducându-se el în  Constantinopol și în Efes și în Ierusalim și în Antiohia a povestit cele despre ucidere și același cuvânt l-a auzit de la toți patriarhii. Întorcându-se în Alexandria își zise în sinea lui: Daniile, Daniile, cel ce ucide este ucis. Și ducându-se la pretoriu s-a predat pe el temnicerilor, zicându-le lor: Fiindcă am avut un conflict cu cineva și, fiind stăpânit de cel rău, am aruncat în el cu piatra și l-am ucis, vă rog pe voi să fiu predat judecătorului și să mor în locul uciderii pe care am făcut-o, ca să fiu ușurat de viitoarea osândă. Auzind temnicerii de la el acestea l-au aruncat pe el în închisoare pentru treizeci de zile și au expus judecătorului cele despre el. Iar judecătorul l-a adus pe el la judecată și l-a cercetat pe el cum a făcut uciderea. Și i-a spus lui întreg adevărul. Iar judecătorul minunându-se de judecata bătrânului l-a slobozit pe el zicându-i lui: Du-te, avva, roagă-te pentru mine. Măcar de-ai fi ucis și șapte dintre ei!

Iar bătrânul își zicea întru sine: „Nădejdi am în iubirea de oameni a lui Dumnezeu că bunătatea Lui nu va ține seama de-acum înainte de această ucidere. De acum fac făgăduință lui Dumnezeu că în toate zilele vieții mele voi îngriji un lepros pentru uciderea ce am făcut. Și a luat bătrânul un lepros și zicea în sinea lui „Dacă va muri leprosul acesta, mă voi sui în Egipt și voi lua altul în locul lui.

Toți cei din Sketis au aflat că bătrânul are un lepros, dar nimeni nu-i putea vedea fața decât numai bătrânul. Într-una din zile, din iconomia lui Dumnezeu pe la ceasul al șaselea, a sunat bătrânul clopoțelul după obicei și ucenicul lui, care se afla în chilia lui, s-a dus să slujească și să împlinească porunca bătrânului și a uitat bătrânul că a sunat clopoțelul și a lăsat, din lucrarea lui Dumnezeu, ușa deschisă de la curtea chiliei lui și ședea bătrânul în soare îngrijindu-l pe lepros. Dar era leprosul foarte mâncat de lepră din pricina rănilor multe. Și ucenicul lui, întorcându-se de la slujirea lui și ajungând la poarta curții, a văzut cum îl îngrijea bătrânul pe lepros. De cum a terminat bătrânul să-i îngrijească rănile, a intrat în chilia lui a adus griș și îl hrănea pe lepros cu el fiindcă acela nu avea mâini și pentru că nu putea să înghită mâncarea lui pentru că era foarte putred. Iar bătrânul ștergea gura leprosului cu propriile mâini și ce dădea pe dinafară arunca în propria lui gură.

Și văzând ucenicul minunata lucrare a bătrânului pe care o făcea, s-a uimit și slăvea pentru o asemenea faptă pe Dumnezeu care dădea o asemenea răbdare bătrânului și care slujea astfel pe lepros. Și pentru acestea toate să dăm slavă lui Hristos Dumnezeul nostru, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Avva Daniil Sketiotul, Povestirile Avvei Daniil, Editura Grădina Maicii Domnului, Tessalonic, 1988)