Biserica „Vovidenia” din Iași nu are o pisanie de atestare a ctitorilor, motiv pentru care istoricul Nicolae Stoicescu, pentru a stabili cumva anul sau perioada construirii acestui edificiu eclesial, a menționat o formă de datare disponibilă, făcând referire la: „mijlocul sec. XVII, ante 1645 - data celei mai vechi însemnări pe o icoană”[1]. O a doua datare este o însemnare pe un Molitfelnic, cu anul 1645.

În situația în care biserica „Vovidenia” se bazează, până acum, doar pe aceaste două elemente de atestare, legate de o icoană și o carte de cult, apare întrebarea: Unde se află această icoană? Pentru că în patrimoniul actual nu există, nici nu figurează în inventarele parohiei din secolul al XX-lea.  Alte inventare mai vechi nu deținem.

În prezent, biserica „Vovidenia” din Iași se află într-un proiect european de consolidare-restaurare pe fonduri europene. Așa se face că, de ceva vreme am dat spre restaurare o icoană de secol al XVIII-lea la Centrul „Ressurectio”. Restauratorii de acolo, sub directa îndrumare a d-lui prof. Stelian Onica, au început testările și primele curățiri, din care a reieșit faptul că, sub primul strat pictural, se află o icoană mai veche cu cel puțin 100 de ani. Am fost informat și mi s-a cerut acordul să renunțăm la pictura recentă, pentru a scoate la iveală pictura veche. Aceasta, la primele analize, părea a fi o pictură de secolul al XVII-lea.

Părintele Cristian Muraru, directorul Centrului „Ressurectio”, mi-a comunicat faptul că avem în țară un specialist pe icoană de secol XVI-XVII, în persona d-nei Marina Sabados, care a lucrat în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor pentru zona Moldovei. Doamna Marina Sabados a avut amabilitatea de a se deplasa la fața locului, pentru a vedea icoana, și ne-a comunicat că situează icoana undeva în prima jumătatea a secolului al XVII-lea, mai precis în perioada 1630-1650. Această descoperire a unei vechi icoane, care a fost repictată, a produs întregii comunătăți a Parohiei „Vovidenia” din Iași o mare bucurie. Icoanei, din nefericire, se pare că i-au fost tăiate marginile, pentru a putea fi așezată într-un iconostas de închinare. Așa se face că icoana nu are nici o inscripție cu anul realizării ei nici pe față, nici pe verso. Din acest motiv, fără a avea o dovadă indubitabilă, putem doar presupune că aceasta ar fi icoana despre care vorbește istoricul Stoicescu, pentru că se încadrează în epocă, în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Icoana este o raritate pentru că cele trei personaje pictate: Mântuitorul Hristos, Sfântul Vasile cel Mare și, probabil Sfântul Grigorie Teologul sunt cuprinși într-o aură mare, realizată cu foiță de aur, deși fiecare are o aură proprie, încorporată în cea mare. Aura mare sugerează ideea că Hristos este Soarele Dreptății, iar sfinții participă prin har la viața dumnezeiască. La nivel de supoziție ne putem gândi că Voievodul Vasile Lupu (1634-1653) a dorit să doneze bisericii „Vovidenia” din Iași, la momentul inaugurării, o icoană deosebită, în care să fie pictat Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitorul său.