După cum moartea sufletului este adevărata moarte, şi viaţa sufletului este adevărata viaţă. Viaţa sufletului este unirea cu Dumnezeu, precum viaţa trupului este unirea lui cu sufletul. Despărţindu-se de Dumnezeu prin călcarea poruncii, sufletul a murit – dar prin ascultarea poruncii se uneşte iarăşi cu Dumnezeu şi dobândeşte viaţă prin această unire. Tocmai de aceea şi zice Domnul în Evanghelie: Graiurile pe care Eu le grăiesc vouă duh sunt şi viaţă sunt (In. 6, 63). Asta arată şi Petru, care a priceput din cercare cuvintele spuse lui de Mântuitorul: Tu ai cuvintele vieţii veşnice (In.6, 68). Însă cuvintele vieţii veşnice sunt cuvinte ale vieţii pentru cei ascultători, iar pentru cei ce le calcă, porunca vieţi se face pricină a morţii.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, Editura Sofia, Bucureşti, 2007, p. 81)