Rugăciunea pentru cei adormiți înclină sufletele celor vii la ascultare de porunca lui Hristos, care cere omului să fie pregătit în tot ceasul de moarte. Pentru cel ce se pregătește de moarte neîn­cetat, moartea nu are nimic grozav, ci ea i se înfăți­șează ca o trecere la odihna cea făgăduită celor ce lucrează pentru Domnul. Moartea în credința lui Hristos este plină de bucurie precum și de nădejdea fericită de a-i întâlni pe cei ce sunt scumpi inimii noastre și pentru mântuirea cărora am făcut tot ce era în puterea noastră.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 240)