La scurt timp după moartea Patriarhului Tihon şi înmormântarea sa în Catedrala Mică a Mănăstirii Donskoi, printre credincioşii moscoviţi s-au răspândit diferite zvonuri: cum că membrii GPU îi luaseră trupul şi îl incineraseră la crematoriu sau că monahii reînhumaseră trupul ierarhului undeva pe teritoriul Mănăstirii Donskoi. Cu metodele bolşevicilor deja se familiarizaseră toţi în asemenea măsură, încât nimeni nu a văzut ceva neverosimil în faptul că angajaţii „organelor” ar fi putut distruge trupul întâistătătorului cinstit de popor sau că, dimpotrivă, monahii, prevăzând o asemenea distrugere, s-ar fi grăbit să-l reînhumeze în secret.

Cu timpul, versiunea despre dispariţia rămăşiţelor pământeşti ale Patriarhului s-a răspândit într-atât, încât a devenit un fel de opinie oficială a Bisericii. Săvârşind un parastas pentru Înalt Preasfinţitul Tihon în 1948, la Catedrala Mică, Mitropolitul Nikolai (Iaruşevici) a spus: „Ne-am rugat acum doar la mormântul Înalt Preasfinţitului, căci trupul lui nu este aici”.

Cu toate acestea, în anul 1991, imediat după reînnoirea vieţii monahale la Mănăstirea Donskoi, Patriarhul Aleksei al II-lea a binecuvântat obştea spre căutarea moaştelor ierarhului (care, ne amintim, fusese deja canonizat la acea vreme).

Pe 18 noiembrie, la două săptămâni după încheierea reparaţiilor la Catedrala Mică, nişte răufăcători neidentificaţi, spărgând fereastra, au aruncat în biserică o bombă cu un amestec de produse inflamabile. Incendiul a izbucnit imediat şi doar printr-o minune nu a ars catedrala în totalitate. Tocmai în aceste circumstanţe dramatice au început săpăturile pe locul îngropării Patriarhului Tihon.

După mărturia Episcopul Tihon (Şevkunov), pe atunci monah al Mănăstirii Donskoi, după două zile de muncă încordată, pe 19 februarie 1992, s-a găsit adevărata criptă. Anticipând o posibilă profanare a rămăşiţelor pământeşti ale Patriarhului Tihon de către securişti, monahii se străduiseră să „mascheze” înhumarea cât de mult posibil: cripta era acoperită cu o placă uriaşă, însă nu dintr-o singură bucată, ci din câteva secţiuni de piatră cam de câte patru sute de kilograme. Îndepărtând unul dintre aceste blocuri, monahii au introdus iarăşi o lumânare înăuntru şi au aflat un sicriu din lemn de stejar. Pe el se afla o tăbliţă din marmură, cu inscripţia: Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Tihon, anul şi ziua întronării, ziua şi anul morţii.

Chiar dacă în criptă era foarte multă umiditate, sfintele moaşte ale Patriarhului Tihon, care-şi petrecuseră 67 de ani în pământ, se păstraseră aproape în totalitate. S-au păstrat şi veşmintele Înalt Preasfinţitului Tihon, Marele Paraman Patriarhal, metaniile, crucea patriarhală şi cea monahală, cruciuliţa de la gât, precum şi un engolpion cu Maica Domnului la clerul şi enoriaşii eparhiei Iaroslavl. S-au păstrat chiar şi rămurica de salcie (Patriarhul Tihon a fost înmormântat în duminica Floriilor) şi flaconul cu ulei înmiresmat de trandafiri cu care fusese uns trupul Patriarhului înaintea înmormântării.

Astăzi, orice pelerin vine la Mănăstirea Donskoi se poate închina la sfintele lui moaşte, aşezate în Catedrala Mare a Mănăstirii Donskoi.