Rugăciunea este actul cel mai creator al omului. Prin rugăciune suntem în contact nemijlocit cu Creatorul nostru şi ne deschidem liber Lui pentru a fi re-creaţi, pentru a deveni, cum spunea Sfântul Apostol Pavel, o făptură nouă (Galateni 6, 15), un aluat în curs de dospire pentru restul creaţiei. Devenim cu adevărat persoane atunci când ne rugăm „Tatăl nostru”, fiindcă atunci recunoaştem umanitatea noastră sub Tatăl nostru Cel ceresc. Rugăciunea creştină nu este un „exerciţiu spiritual”; e întotdeauna ipostatică, o întâlnire între persoane, între Persoana divină şi persoana umană.

Rugăciunea implică întreaga noastră fiinţă; sau şi fără cuvinte sau înainte ca acestea să fie accesibile copiilor, fiecare poate să-l întâlnească pe Celălalt. Rugăciunea vindecă chiar şi subconştientul. Modul esenţial de a învăţa rugăciunea este acela de a umple casa în care se va naşte copilul cu rugăciune. Atunci rugăciunea va fi la fel de firească ca şi respiraţia. Dumnezeu şi sfinţii vor fi invitaţi în acea familie.

(Maica Magdalena – Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu, 2008, pp. 37-38)