Păcatul osândirii sau oricare alt păcat împotriva stăpânirii rânduite de Dumnezeu este de două ori mai mare. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Timotei – acesta fiind căpetenia şi conducătorul multor oi duhovniceşti şi al păstorilor lor – îl sfătuieşte să nu asculte învinuirile la adresa iereilor şi, în general, a celor mai mari, decât în prezenţa a doi sau trei martori. Iar tu nu eşti conducătoare, deci, cu atât mai mult nu ar trebui să îndrăzneşti să judeci faptele conducerii tale. Egumena va da răspuns pentru păcatele ei şi ale celor din subordinea ei, dar, dacă cele din subordinea ei, în loc să se roage pentru maica lor lui Dumnezeu să-i trimită putere şi înţelepciune spre continuarea acestei ascultări atât de grele, încep să i se împotrivească şi s-o osândească, atunci toată greutatea păcatelor va cădea pe ele. Adu-ţi aminte de pedeapsa lui Core şi Datan şi a cetei lor, despre care se pomeneşte şi în psalmii Sfântului Proroc David. Acum, însă, îi aşteaptă nu despicarea pământului şi nici focul ceresc pe potrivnicii stăpânirilor, ci prăpastia iadului şi focul lui cel veşnic. Monahii nu trebuie să se revolte; virtutea şi nobleţea lor constă în smerenie, tăcere, blândeţe, supunere şi răbdarea tuturor relelor şi nenorocirilor până la mormânt. Fereşte-te, pentru Dumnezeu, de toţi aceia care se ridică împotriva stăpânirilor, chiar dacă ai vedea-o cu ochii tăi pe egumena ta greşind, şi nu o osândi, ci acoperă-te cu tăcerea şi Domnul va acoperi mulţimea păcatelor tale. (Sfântul Cuvios Iosif de la Optina)

(Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 459)