Mormântul Sfântului Atanasie Athonitul se află în Paraclisul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia din partea de miazănoapte a katholikonului de la Marea Lavră. Alături de mormântul Sfântului Atanasie se află şi toiagul de metal cu care Sfântul a despicat stânca la porunca Maicii Domnului, acolo unde astăzi se află Aghiasma Cuviosului Atanasie.

Multe minuni se săvârşesc la mormântul sfântului. Se spune că în anul 1574 Patriarhul Silvestru a încercat să deschidă mormântul, iar în clipa când a ridicat placa de pe mormânt au ieşit de acolo flăcări de foc. De atunci, mormântul Sfântului Atanasie a rămas neumblat.

Odată, un monah avea un diavol cumplit care-l făcea să se poarte nesocotit. Pentru a i se împotrivi acestuia, el se duse la mormântul sfântului şi se unse cu ulei din candela aflată acolo. Zăpăcit de către diavol, monahul vomita sânge în care se aflau mici creaturi. Doar atunci scapă el de diavol, întorcându-se la chilie, bucurându-se şi dând slavă lui Dumnezeu.[1]

Un oarecare tânăr suferea din pricina a două mari necazuri: lepră şi sărăcie lucie. Pe lângă toate acestea, el era detestat de toţi cei ce erau neomenoşi şi nemiloşi. Prin urmare, nenorocitul se afla în primejdia de a muri de foame. Auzind de marile minuni ale Sfântului Atanasie, acesta s-a dus degrabă la acel doctor care nu cerea nici o răsplată. El se închină la mormânt şi-l rugă pe sfânt, vărsând lacrimi amare şi suspinând, să-l tămăduiască. Aşadar, bietul lepros luă untdelemn din candelă şi cu credinţă, se unse cu el pe trup. De îndată îşi recăpăta sănătatea.[2]

În anul 1982, când Marea Lavră a revenit la viaţa de obşte, la sărbătoarea Sfântului Atanasie, din mormântul sfântului a ieşit un fel de mir, frumos mirositor, ca semn al bucuriei acestuia pentru cele întâmplate.