Nădejdea este roada inimii, ca și credința, a cărei adeverire și mărturisire este, fiindcă și coexistă cu credința. Unde este credință, acolo este și nădejde. Nici un credincios nu este fără nădejde și cel care nu are nădejde nu este credincios. Nădejdea ca și credința este virtute. De aceea nici nu este impusă din afară. Nădejdea care nu izvorăște din credință și care nu are temelia în inimă, devine mai curând răutate, fiindcă naște un curaj irațional și cugete iraționale insultând dumnezeieștile însușiri. Adevărata nădejde duce la mântuire, iar falsa nădejde duce la pieire. Falsa nădejde duce grabnic la deznădejde, iar deznădejdea este lipsa credinței și a virtuții.

Nădejdea cea în Hristos este dulcea așteptare a vieții veșnice. De aceea și Sfântul Apostol Pavel zice către Romani „Deci fiind îndreptați din credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos ... și ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare și răbdarea încercare și încercarea, nădejde. Iar nădejdea nu rușinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă”.

(Text extras din cartea Sfântul Nectarie, Morala creștină în curs de publicare la Editura Doxologia, traducere realizată după Apanta erga vol. IV, Atena 2010. Editura Doxologia a început editarea Operei complete a sfântului Nectarie de la Eghina urmând îndeaproape ediției critice grecești Apanta, publicate la Atena între anii 2005-2012)