(In. 12, 14) Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:

Şi de-ndată ce, contrar obiceiurilor Sale de zi cu zi, doar la acest eveniment Hristos apare stând pe un mânz, nu spunem că a stat pe el pentru că era o distanţă lungă până la cetate, pentru că nu erau mai mult de două mile depărtare (vezi și Ioan 11, 18), și nici nu spunem asta pentru că era mulţime de oameni. Pentru că este cert că la alte ocazii când era găsit împreună cu o mulţime de oameni, nu a făcut aceasta, ci o face pentru a arăta că este pe cale să Se facă cunoscut, unui nou popor, necurat printre neamuri şi să-l conducă la principiile dreptăţii şi la Ierusalimul cel de sus. În acest Ierusalim în care acest popor, fiind curăţit, va intra cu Hristos, care va fi slăvit de neviclenii îngeri, dintre care pruncii sunt un model. Şi El numeşte pe măgar mânz, pentru că oamenii dintre neamuri nu au fost învăţaţi în evlavia pe care credinţa o înfăptuieşte.

(Sfântul Chiril Alexandrinul, Comentariu la Evanghelia după Ioan 8, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba