„Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperământuri împrejurul trupului.” (Facere 3, 7)

Despre acest loc, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Nu mâncarea din pom le-a deschis lor ochii ‒ căci vedeau pomul şi înainte de a mânca ‒, ci mâncarea din pom a fost temei de neascultare şi de călcare a poruncii date lor de Dumnezeu, din care pricină li s-a luat slava care-i înconjura, nevrednici făcându-se pe ei înșiși de o cinste atât de mare. De aceea Scriptura, următoare obiceiului ei, spune: «Au mâncat şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi». Din pricina călcării poruncii, fiind dezgoliţi de ajutorul cel de sus, au simţit că sunt cu trupul gol, ca să cunoască bine, prin ruşinea ce i-a cuprins, în ce prăpastie i-a dus călcarea poruncii Stăpânului. [...] Deci, când auzi că «li s-au deschis ochii amândurora», înţelege că i-a făcut să simtă goliciunea lor şi că au căzut din slava de care se bucurau înainte de mâncarea din pom. [...] Vezi, dar, că acest cuvânt, «s-au deschis», nu zice de ochii trupeşti, ci de ochii minţii”.

Odată cu deschiderea ochilor, prin călcarea poruncii, Adam şi Eva au şi pierdut vieţuirea în Rai, deşi încă nu fuseseră izgoniţi din el; de-acum înainte ochii le vor fi deschişi la cele de jos ale pământului acestuia şi numai cu greu vor vedea cele înalte ale lui Dumnezeu. Nu mai erau nepătimaşi, ci începuseră pătimaşa vieţuire pământească pe care o cunoaştem încă şi astăzi.

(Ieromonah Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, ediția a II-a, revizuită, Editura Sophia, București, 2011, pp. 128-129)