Există, e adevărat, oameni mai răi decât măgarii sălbatici, neîmblânziţi, care trăiesc, ca şi ei, în deşert şi dau din copite. Aşa este şi cea mai mare parte a tineretului nostru. Tinerii noştri au dorinţe sălbatice, sar ca măgarii şi dau din copite. Se învârtesc peste tot, neînfrânaţi şi nepăsători, şi nu caută ce le-ar fi de folos. Vinovaţii sunt părinţii. În timp ce ei îi silesc pe îmblânzitorii de cai să le domesticească armăsarii cu cea mai mare grijă, nelăsând mânzul mult timp după naştere nestrunit şi fără căpăstru, pe proprii lor copii îi neglijează şi îi lasă multă vreme să se învârtească fără rost, fără hăţuri şi pustii de înţelepciune.

Îi lasă să se facă de ruşine cu prostituatele şi la jocurile de noroc, la tot felul de spectacole de pierzanie, în timp ce ar trebui să-i predea  nu femeilor uşoare, ci celor înţelepte şi cu multă minte. O astfel de femeie cuminte ar putea îndepărta un bărbat de petrecerea păcătoasă a timpului şi ar putea fi ca un căpăstru pe capul unui mânz. Destrăbălatele şi femeile adultere n-ar putea exista dacă tinerii n-ar fi lăsaţi liberi. Dacă un tânăr are o soţie inteligentă, atunci această soţie va avea grijă şi de casă şi de numele şi reputaţia lui şi îi va atrage consideraţia celorlalţi.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinţii şi educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, p. 20)