Nespuse şi minunate erau cele pe care le vedea şi le trăia Cuviosul Iacov în timpul Sfintei Liturghii
Prin uşa altarului, pe jumătate deschisă, îl vedeau înaintea Proscomidiei stând la înălţime, neatingând podeaua.
Cutremurătoare erau şi experienţele lui în biserică, în timpul Sfintei Liturghii. Nespuse şi minunate erau cele pe care le vedea şi le trăia.
Făcea Proscomidia şi adeseori vedea starea duhovnicească a morţilor pe care îi pomenea. Prin uşa altarului pe jumătate deschisă îl vedeau înaintea Proscomidiei stând la înălţime, neatingând podeaua.
Odată, a uitat s-o pomenească pe mama lui, iar aceea i-a apărut, dojenindu-l:
– Iacove al meu, tuturor le-ai dat daruri, iar mie astăzi nu mi-ai dat!...
(Stelian Papadopulos, Fericitul stareţ Iacov Ţalikis, stareţul Mănăstirii Cuviosului David, traducere de ieromonah Ştefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, p. 119)
Sfinții Mucenici Tirs, Levchie și Calinic ‒ drumul spre sfințenie
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro