nevoință

11 fotografii

(Foto) Înfricoşătoarea Karulie – cea mai izolată sihăstrie din Sfântul Munte Athos

Foto: Pr. Silviu Cluci
Aceste colibe datează din secolul al XVII-lea şi s-au construit cu multă osteneală, din pricina locului foarte abrupt. Pentru a ajunge la izolatele colibe ale Karuliei, pelerinul este nevoit să coboare pe peretele vertical de stâncă ţinându-se strâns, cu ambele mâini, de un lanţ şi proptindu-se în mici scobituri în care abia încap vârfurile picioarelor. Pe lângă lanţ, mai sunt şi două scări de lemn.

Peştera cu hramul „Naşterea Domnului” – Vigla, Athos

În regiunea Vigla de lângă Schitul românesc Prodromu, la graniţă cu Akrathosul, într-un loc stâncos şi abrupt, deasupra Mării Egee, se află o peşteră-chilie cu hramul „Naşterea Domnului”. În aceasta s-a nevoit, către sfârşitul vieţii, părintele Nifon, ctitorul Schitului Prodromu.

Schimonahia Melania Mincu – o viață trăită pășind pe urmele sfinților

Căutând să urmeze Cuvioasei Maria Egipteanca şi mai ales Sfântului Ioan Botezătorul, maica Melania se hrănea numai cu pesmeţi şi legume. Toată ziua tăcea, căra apă din Iordan, uda grădina, lucra la facerea chiliilor şi zicea rugăciunea lui Iisus. Seara făcea Vecernia în biserică şi dormea câteva ore. Apoi se deştepta, făcea Utrenia, citea la Psaltire şi stătea de veghe până către ziuă. 

O viaţă trăită în lume poate fi la fel de bună în ochii lui Dumnezeu ca o viață în mănăstire

În viaţa Sfintei Iuliana din Lazarevo se afirmă că „Nu oricine e tuns (n.r. ‒ în monahism) se mântuieşte, ci acela care face cele vrednice de călugări”. Iar stareţul Macarie detaliază „cele vrednice de călugări”: „Cu adevărat, numai ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, dragostea faţă de toţi şi un adevărat simţământ de smerenie sunt cele ce au însemnătate, orice am fi noi”.
Când lipsește din nevoința duhovnicească optimismul ‒ nădejdea și bucuria cea adevărată ‒, ceva în mod sigur nu merge bine
___   Monahul Moise Aghioritul

Dragostea se călește în greutăți

Dragostea se călește în greutăți, întărește caracterele amândurora și îi ajută să croiască împreună o singură cale pe care, pornind împreună, cei doi împreună și merg, doar înainte, pentru totdeauna.

Monahul Damian Guţea – despre nevoinţele duhovnicilor din viaţa sa

Din mâncare multă şi vin se îngroaşă mintea, se moleşeşte trupul, vine somnul, se trezesc patimile, iar omul se răceşte în credinţă şi se depărtează de Dumnezeu. Iar dacă posteşti, atunci mintea este uşoară; somnul, mai puţin; rugăciunea, curată; şi gândurile trupeşti se risipesc. 

Lupta trebuie dusă neîntrerupt și cu vitejie

Ca să poți fi mânat la război cu curaj, trebuie să știi că acestui război nu-i scapă niciun om nici în viață, nici în moarte și că cel ce nu și-a învins patimile și inamicii lui, n-ajunge la biruința finală, ci cade rob lor și moare.

Monahul Atanasie Păvălucă, toată viaţa păstor la oile mănăstirii

„Tată, dă-ne partea de moştenire ce ni se cuvine, că noi plecăm amândoi la mănăstire!” Deci le-au dat părinţii drept moştenire 500 de oi albe. În primăvara anului 1900, cei doi fraţi au venit la Mănăstirea Neamţ şi s-au dăruit lui Dumnezeu, împreună cu oile şi toată averea lor.

De ce S-a înălţat Domnul Iisus Hristos la Cer?

S-a suit la ceruri, spre a vedea nevoinţele tainice și vădite pentru credinţă ale celor ce cred în El, spre a le ajuta neîncetat, a-i întări şi a birui împreună cu ei, și a-i încununa cu cununile biruinţei.

Pagini