Omul duhovnicesc îl înţelege îndată pe cel asemenea lui, la fel pe cel sufletesc şi pe cel trupesc. Precum omul cel învăţat îl înţelege pe cel ce are aceeaşi învăţătură cu dânsul, dar îl înţelege totodată şi pe cel neînvăţat şi neştiutor. Oricât s-ar strădui acesta din urmă să-şi ascundă insuficienţa în educaţia sa şi ignoranţa, totuşi uneori un singur cuvânt îi este de ajuns ca să se descopere înaintea lui şi acela să râdă de el. Altul, chiar dacă a citit mult, însă fără un îndrumător şi fără un sistem bine cugetat, cum ar fi în instituţiile de învăţământ, mai mult se strică la minte şi la inimă. Un om învăţat cum se cuvine îl va aprecia dintr-o privire şi pe un tobă de carte ca acesta. Tot astfel, omul duhovnicesc înţelege şi apreciază pe cel ce a învăţat doar creştinismul teoretic, însă fără să pătrundă adevărurile duhovniceşti ale acestuia.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 180)