Cine se smerește înaintea altuia, tăindu-și voia sa de a se arăta mai presus decât acela, îl face și pe acela să-și taie voia lui de a se arăta mai presus decât el. Astfel, cel smerit își taie nu numai voia mândriei sale, ci și voia mândriei celuilalt.

Nu se taie voia altuia printr-o superioritate de putere lumească, ci prin voia smereniei proprii care atrage după sine smerenia altuia, așa cum smerenia lui Hristos atrage după sine smerenia noastră.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 1069 la Avva Dorotei, Diferite învățături de suflet folositoare, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. IX, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p.522)