Da. Viața unui necredincios, adică viața unuia care nu are credință, dacă s-ar angaja în cele ale credinței, e plictisitoare. Adică, dacă ar veni cineva la mănăstire și ar sta în condițiile pe care le am eu, sigur că s-ar plictisi acolo. Dar eu nu mă plictisesc, pentru că știu ce am de făcut și știu de ce fac ceea ce fac. Așa că viața unui credincios adevărat nu e plictisitoare, e odihnitoare; e o viață de lumină, o viață de odihnă sufletească. În schimb, viața unui necredincios care s-ar angaja la aceste lucruri de credincios, el, ca necredincios, într-adevăr, ar fi o viață plictisitoare. (Arhimandritul Teofil Părăian)

(Duhovnici români în dialog cu tinerii, Editura Bizantină, București, p. 100)