Ce putem face? Așa a orânduit Domnul, ca viața noastră vremelnică să nu treacă fără necazuri, precum s-a spus: nu există cap fără dureri, nici inimă fără tristeți. Dar mai uimitor decât toate este faptul că niciun om sfânt, oricât de sfânt și desăvârșit ar fi fost el, nu și-a petrecut viața fără să fi îndurat ceva, și aceasta pentru ca omul să nu se înalțe pe sine. Și dacă sfinții au îndurat, noi cu atât mai mult trebuie să îndurăm!

Bolile trupești sunt trimise omului de Dumnezeu nu întotdeauna ca pedeapsă pentru păcate, ci uneori și din bunăvoință, pentru eliberarea sau pentru păzirea noastră de bolile sufletești, care sunt mult mai primejdioase decât cele trupești. (Sfântul Antonie)

Învață-te mai mult să taci, căci atunci nu vei greși, nici nu vei osândi. Când vei înceta să cârtești și vei sluji cu mai multă osârdie bolnavilor, pentru Dumnezeu, atunci te vei izbăvi de boala ta, nu numai de cea a trupului, ci și de cea a sufletului. Iar dacă în vremea îndreptării boala nu va pleca, înseamnă că aceasta ți se întâmplă pentru ca să ți se dăruiască cununa răbdării în viața viitoare, pentru totdeauna. (Sfântul Iosif)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, Editura Egumenița, 2007, p. 12)