Fără curăţie nu poate fi concepută adevărata feminitate. Chiar şi în lumea aceasta cufundată în păcate şi în vicii, această sfântă curăţie poate fi păstrată. „Am văzut un nufăr care plutea pe apa neagră a unei mlaştini. Totul în jur era putrezit, însă nufărul rămânea curat ca veşmintele unui înger. Oglinda bălţii întunecate a început să se încreţească, nufărul era legănat încoace şi încolo, însă n-a apărut pe el nici o pată”. Aşa încât chiar şi în lumea noastră imorală o tânără îşi poate păstra sufletul nepătat, radiind dragoste sfântă şi plină de abnegaţie.

Inima tânărului trebuie să jubileze dacă are o soră nobilă, care se încrede în el şi îl socoate ocrotitorul, sfetnicul şi prietenul său, iar sora trebuie să se bucure dacă fratele ei s-a preschimbat într-un bărbat puternic, care o poate apăra de furtunile vieţii. Între frate şi soră trebuie să existe o prietenie profundă, solidă şi strânsă, şi ei trebuie să aibă încredere unul în celălalt. Chiar dacă între ei se află mări şi continente, dragostea lor va rămâne întotdeauna devotată, puternică şi credincioasă. Viaţa este prea scurtă ca s-o irosim luptându-ne şi certându-ne între noi, mai ales în cercul sacru al familiei.

(Sfânta Muceniță Alexandra, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 69-70)