Cum să câștigăm încrederea copiilor noștri?

Nu există o formulă. Aplicați niște lacrimini cu pupicini, cu păpălim, cu zâmbitim, cu duminicim altundeva decât la bisericim. În primul rând nu-i târâți la biserică, asta-i clar! „Hai, vino să mă iubești în Fața lui Hristos!”. Ușurel! Ușurel! La Hristos mergem după ce ne-am pupat de dimineață, nu mergem așa ca niște neghiobi! Și nu ne întoarcem acasă musai ca să mâncăm sarmale. Putem mânca și-o înghețată, și o pizza...

Să știți, trebuie să vă spun ceva. Într-o zi m-am dus, aveam 19 ani, eram scăpat de armată și m-am dus să-l iau pe tata de la serviciu. Lângă serviciul tatei era o berărie. Ți se scurgeau ochii. Era așa de cald cum e acum, ba mai cald, ți se scurgeau ochii după aburii de pe halbă. Aveți imaginea asta. Vreau să vă spun că tata a făcut foarte multe gesturi de camaraderie pentru mine pe parcursul vieții lui și a continuat să le facă și după aceea. Domnule, dar să bei o bere cu tata după ce-ai scăpat din armată este un sentiment imprescriptibil de moarte.

Am simțit real că tata a acceptat că am crescut și pot să-mi văd mai departe altfel de viață. E tata care, de când m-am hirotonit, nu mi-a mai zis niciodată pe numele mic, mi-a spus numai „părinte”, da? Deci căutați să nu faceți toate ca la carte, pentru că vă cade cartea-n cap! Faceți-le ca la viață, pentru că viața e frumoasă, nu regulile!

Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula.

Vă recomandăm să urmăriţi aici prima parte a conferinţei, iar partea a II-a (întrebări și răspunsuri), aici.