Nu părăsiţi niciodată rugăciunea şi Dumnezeu nu vă va părăsi. Prin rugăciune recunoaştem două lucruri: neputinţa noastră şi atotputernicia lui Dumnezeu. Prin rugăciune îl înălţăm pe Dumnezeu la locul Lui şi-l coborâm pe om de asemenea la locul lui. Oamenii care nu ştiu de rugăciune răstoarnă totul: se înalţă pe sine şi îl coboară pe Dumnezeu. Lucrul acesta este obişnuit la cei ce nu sunt oameni de rugăciune. Este de ajuns o singură discuţie cu ei ca să vezi cât de sus se ţin pe sine şi cât de jos pe Făcătorul lor. Unde lipseşte rugăciunea se află trufia, iar trufia este ca un burduf umflat, care plesneşte de la o singură înţepătură de ac, fiindcă se preface în deznădejde în urma unei singure împunsături a sorţii. Omul înţelept este întotdeauna smerit, iar cel smerit devine prin smerenie foarte înţelept. Când omul smerit caută ajutor de la oameni, el aşteaptă de fapt ajutor de la Dumnezeu.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – scrisori misionare, vol. 2, Editura Sophia, p. 95)