Cum mai simțiți fiorul patriotismului în oamenii care vă vizitează? Mai sunt românii patrioți? Mai vibrează ei ca pe vremuri? Ar mai fi gata de sacrificiu? Nu cumva nu prea mai au pentru ce și pentru cine?

Sunt oameni și oameni. Unii pleacă la muncă în străinătate, se întorc și spun: „Părinte, mi se face dor și de mizeria din România, atât de mult vreau să revin…!”. Ar trebui ca preoții români să-și facă misiuni între românii din alte țări. Niciun suflet nu trebuie pierdut, vinovăția este colectivă. Da, oamenii sunt patrioți, sunt români, chiar dacă li se spune mereu că noi nu suntem nimic în Europa, că ne vom globaliza, că identitatea de neam e ca și pierdută…!

Nu piere ceea ce e clădit pe credință, pe valoare, pe tradiție. Avem patria pe care o merităm. Și avem, dragul meu, o țară frumoasă precum grădina Raiului, totul e să avem răbdare și putere să vedem aceste frumuseți, să nu ne lăsăm îmbătați de ideea că o rătăcire e mai importantă decât ceea ce avem sigur în destinul nostru, calitatea de român…

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin și morala unei vieți câștigate, Editura Credința Strămoșească, p. 89)