Poruncile lui Dumnezeu sunt asemănătoare cununii împletite din aur şi acoperite cu pietre preţioase; străduieşte-te să-i oferi tot ce ai împăratului tău ca să primeşti de sus harul iar nu mânia. Să săvârşeşti fară dorinţă de câştig această faptă, după cum e legea dată ţie de Legiuitorul tău, dacă doreşti, într-adevăr, să cunoşti acel ospăţ dumnezeiesc pe care l-ai pierdut ducându-te în mod nechibzuit la ţarină.

Nu te lăsa ademenit de gândurile blestemate şi dăunătoare care te sfătuiesc că se cuvine să ai avuţie - aur şi averi - în cazul bătrâneţii adânci şi al bolilor grele care se întâmplă des. Ce fel de scuză este aceasta pentru tine, blestematule, când renunţi la averile tale, ca şi cum ai face-o de dragul lui Dumnezeu, dar obţii altele? Tu cazi din nou în aceleaşi griji care îţi acoperă ochii minţii tale cu orice necuviinţă dăunătoare a trupului cu care, la fel ca şi cu mărăcinii sălbatici, se înăbuşă în mod jalnic tot ceea ce a fost semănat de sus în inima ta iar tu singur te arăţi în chip văzut ca un nelegiuit care clădeşte din nou ceea ce mai înainte a distrus. Astfel, te asemeni celui care fuge de fum şi, ca un fără de minte fiind, cade chiar în foc. Să ştii că aceasta este plasa pescarului viclean care te prinde în mrejele grijilor, ca şi cum acestea ar fi îndreptăţite, prin ele îndepărtând cu viclenie gândul tău de la iubirea sfântă a lui Dumnezeu şi te leagă iarăşi de mărăcinii pe care tu i-ai părăsit când te-ai lepădat de viaţa aceasta. Nu te lega din nou, suflete, cu astfel de plase ca să nu fii aruncat din cămara cerească.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 88)