Se spune că omul este liber, că el nu poate şi trebuie a fi silit nici în ce priveşte credinţa, nici în ce priveşte învăţătura. Doamne, miluieşte! Ce părere diavolească! Dacă nu-i sileşti pe oameni, ce-o să iasă din ei? Ce-o să iasă din tine, propovăduitor de reguli născocite, dacă nu te vei sili la nici un lucru bun, ci vei trăi aşa cum te împinge s-o faci inima ta pătimaşă, raţiunea ta trufaşă, mioapă şi oarbă, trupul tău păcătos? Cum te vei descurca dacă nu te vei sili?

Cum să nu fie îndemnaţi şi siliţi şi creştinii să împlinească poruncile credinţei şi cucerniciei? Nu s-a zis în Sfânta Scriptură că Împărăţia cerurilor se ia cu silinţa, că silitorii o răpesc pe ea (Matei 11, 12)? Şi cum să nu-i sileşti pe copii, îndeosebi pe băieţi, să înveţe şi să se roage? Ce-o să iasă din ei? Oare nu nişte leneşi şi nişte făcători de tulburare? Nu se vor învăţa să facă tot felul de rele?

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 86)