Cu toate acestea, oricât de imorală a devenit omenirea, nu putem afirma că aceasta și-a pierdut complet conștiința. O putem suprima, disprețui, putem să ne prefacem că nu este acolo, însă nu o putem înlătura complet. Doar pentru că omul se poartă ca și când conștiința sa ar fi inexistentă, aceasta nu înseamnă că este adevărat, întrucât ea este vocea lui Dumnezeu în sufletul omului, al cărei scop este acela de a distinge între bine și rău, de a-l cultiva pe primul și de a-l evita pe cel din urmă.

Vocea lui Dumnezeu nu poate fi redusă la tăcere. Omul o poate disprețui, o poate ignora, poate să nu îi dea importanță, însă aceasta va continua să dăinuie în sufletul său. Mai devreme sau mai târziu, în viața aceasta ori în cealaltă, conștiința se va impune cu toată puterea, ca un judecător aspru și nemilos al omului, judecătorul tuturor faptelor sale, gândurilor, sentimentelor și trăirilor în care s-a complăcut.

Poate conștiința să fie distrusă dacă este una dintre cele mai importante manifestări ale duhului uman nemuritor? Desigur că nu. Ea este o parte inerentă a oricărei persoane, indiferent de statutul său moral. „Când Dumnezeu a creat omul – spune Avva Dorotei –, a plantat într-însul ceva sfânt, ceva similar cu o scânteie, lumină și căldură, ceva ce luminează mintea și îi arată ce este bine și ce este rău: acest lucru se numește conștiință și este o lege a firii.”

Sfântul Apostol Pavel numește conștiința „fapta legii scrisă în inimile lor”, în inima oamenilor (Romani 2, 15). Cu toate acestea, conștiința nu este doar o lege. Potrivit definiției mai profunde a Sfântului Teofan Zăvorâtul, „conștiința este legiuitorul, păzitorul și executorul legii”. Nu numai că ne arată ceea ce este și ce nu este nevoie să facem, însă, „arătându-ne ce trebuie să facem, ne impune cu tărie să împlinim acel lucru” și „răsplătește prin mângâiere împlinirea, dar pedepsește cu remușcări neascultarea”.

(Arhiepiscopul Averchie Taușev, Nevoința pentru virtute. Asceza într-o societate modernă secularizată, traducere de Lucian Filip, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 97-98)