Cum să faci ca de fiecare dată să pui binele aproapelui înaintea binelui tău, să te controlezi să nu te gândești la tine prima dată?

Maica Siluana: Nu se poate! Și dacă reușim o vreme, după aceea cădem rău. Nu, nu putem reuși prin control! Nu putem să fim aproape de aproapele luând-o direct, ci numai „ocolind” prin Dumnezeu. Un Sfânt Părinte ne învață asta spunând că fiecare om e ca o rază cu centrul în Dumnezeu. Ca să fim aproape unul de altul trebuie să fim aproape de Dumnezeu. Cu cât suntem mai aproape pe rază de centru, cu atât suntem mai aproape de raza cealaltă. Altfel, dacă stăm departe de Dumnezeu, nu ne putem întâlni. Numai în Dumnezeu ne întâlnim cu adevărat. Numai în Dumnezeu aproapele este fratele nostru, pentru că Dumnezeu este Tatăl nostru. Altfel, aproapele nostru este vrăjmașul nostru, este potrivnicul, este rivalul. Gândiți-vă, câtă rivalitate e în noi și câtă invidie și câtă comparație. Asta pentru că ne privim peste gard și nu ne privim în Dumnezeu. Dacă zic Doamne miluiește, altfel îl văd pe aproapele meu. Nu ne putem gândi la binele aproapelui. Ci „Doamne, miluiește-mă să fac voia Ta, Doamne, miluiește-mă să fac ce spui Tu, ce gândești Tu că este bine!”. Și, de multe ori, vom vedea că e mai bine ceva ce nouă nu ni se părea bine pentru aproapele. Dumnezeu ne învață în taina inimii noastre, de unde, în loc să țâșnească cele rele, vor izvorî cele bune. Apoi, găsim răspunsuri la Biserică și prin părintele duhovnic. Plus cărțile duhovnicești pe care le citim sunt tot vorbiri cu Dumnezeu.