Un bărbat sfânt a văzut pe un oarecare greşind şi cu amar a lăcrimat şi a zis: „Acesta astăzi, iar eu mâine". Oricine, de va greşi, chiar necredincios de ar fi, să nu-l osândeşti pe el, ci să te vezi pe tine mult mai păcătos decât dânsul şi nicidecum să nu-l ocărăşti pe dânsul pentru greşeală, ci să-ţi aduci aminte de tine însuţi şi să iei seama cum umbli, ca să nu cazi. Să dai de lucru sufletului tău, ca, adică, să stea la rugăciune şi să se lipească de Dumnezeu, ca să nu te biruiască pe tine gândul cel vrăjmăşesc. Roagă-te ca să se depărteze de la tine duhul uitării. Şi orice lucru de trebuinţă vei face, dacă te vei lăuda, îl pierzi pe el. Tu să zici aşa: „Eu voi muri diseară, ori mâine, ori nu ştiu în care ceas”. Iar de vei grăi cuiva despre viaţa ce va să fie, cu umilinţă şi cu plângere să-i grăieşti celui ce te ascultă, de vreme ce şi el ar putea să-ţi spună ţie: „Să nu mori fără de folos, petrecând vremea în cuvinte deşarte”. Și de vrei să te mântuiești, ferește-te de cei ce te laudă și de cei ce-ți înșală gândul tău, ca să ocărăşti pe cel de aproape, iar pe tine să nu te vezi. Au, nu ştii, oare, că tâlharul cel ce a fost pe cruce, printr-un singur cuvânt s-a îndreptat, iar fariseul, cu un cuvânt s-a făcut vinovat? Că Iuda a fost numărat împreună cu Apostolii şi, într-o noapte, şi-a pierdut toată osteneala şi s-a pogorât în iad? Drept aceea, să nu se laude nimeni, oricât bine ar face, pentru că, toţi ce şi-au pus nădejdea în sine, au căzut.

Deci, de vei vedea pe cineva greşind, nu asupra aceluia să pui greşeala, ci asupra diavolului celui ce l-a biruit pe el. Şi să zici: „Amar şi vai mie, că acesta fără de voie a fost înşelat, iar eu, de voie şi ştiind, greşesc”. Deci, să plângi şi să ceri de la Dumnezeu ajutor. Că de vieţuim cu lenevire şi cu nebăgare de seamă, apoi nimeni nu poate să biruiască pe diavolul şi nici să câştige bunătăţi de la Dumnezeu. Drept aceea, pentru slăbirea şi nepurtarea de grijă de viaţa noastră, suntem amăgiţi toţi în lumea aceasta trecătoare. Iar când ne bucurăm de căderea altuia sau o defăimăm, apoi singuri pe noi, atunci, ne dăm şi ne vindem muncilor diavolului. Iar, dacă stăm tari cu inima şi cu mintea, apoi, de-a pururea, Dumnezeu ne va fi nouă ajutător. A Căruia este slava în veci! Amin.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 337)