Nu suntem ispitiți peste putința noastră
Împreună cu ispita a făcut și sfârșitul ei, ca s-o putem suferi.
De asemenea, trebuie și aceasta să știi: că nu toți dracii sunt la fel de sălbatici sau că au aceeași putere. Ci felurită este la ei și lucrarea și puterea și felurită este și ispitirea cu nevoitorii lui Hristos cu cei ce sunt începători în fapte bune și încă slabi, se luptă duhuri mai slabe, iar când acestea sunt biruite, atunci le urmează o treaptă de mai mari luptători. Că, dacă nu s-ar fi făcut după măsura puterii omenești și nevoia luptei, nimeni, dintre nevoitori, n-ar fi putut răbda cumplita sălbăticie a unor atât de mulți diavoli războinici ca aceștia. Nici n-ar fi putut sta omul împotriva pândirii, celor cu vicleșug, diavolilor, de n-ar fi stat, mai întâi, Hristos, Iubitorul de oameni, Mijlocitorul și de nevoință puitorul și Judecătorul, potrivind, după a noastră putere, luptele unei nevoințe, și, pornirile celor covârșitoare ale vrăjmașului oprindu-le și întorcându-le și pe noi nelăsându-ne, după cuvântul scris, a fi ispitiți peste putința noastră. Ci, împreună cu ispita a făcut și sfârșitul ei, ca s-o putem suferi. Și noi credem că înșiși dracii, nu fără de osteneală și durere săvârșesc această luptă, că au și ei griji și mâhnire.
(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 347)