Mă închin la Crucea Mântuitorului și mă bucur de Învierea Mântuitorului. Dar ni se cere un lucru simplu, fără de care nu se poate.

Nu te închina de parcă ai cânta la mandolină... Închină-te cum trebuie pentru nevoia pe care o ai. Iar atunci suferința rămâne ca o mare necesitate în viața omului. Suferința este în același timp bucurie, pentru că prin ea se arată măreția iubirii. Suferința este „întristarea care naște bucurie”. Ăsta-i răspunsul. E o mare greșeală să cârtești. Zi: „Slavă Ție, Doamne, numai dă-mi putere!”.

(Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre izbăvirea de întristare, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 25-27)