Hristos Cel fără de păcat ne spune: «Cereţi mai întâi iertare şi toate celelalte vi se vor adăuga, fără să vă daţi seama». Şi te vei întreba: «Cum de au venit aşa de repede?»

De vreme ce nu ne lasă să ne pierdem aici, nu ne va lăsa nici acolo. Da, nu te lasă Dumnezeu să te pierzi. Deşi am trecut prin atâtea, eu nu am ştiut ce înseamnă descu­rajare, insomnii... Pe toate acestea le risipeşte rugăciunea.

Numai Hristos Cel fără de păcat este Lumina. «Hristoase al meu, nu pleca din inimile noastre!» Pentru aceasta însă este nevoie de bunătate. Să te bucuri atunci când eşti judecat. A fi judecat este bine, căci aceasta este ca şi cum ai pune sare în mâncare. Abia atunci îţi dai seama dacă îl poţi ierta pe celălalt. Aici se vede valoarea celui care crede. Adică să fii judecat şi să te ascunzi într-un loc retras şi să te rogi pen­tru acela ca să-l mântuiască Dumnezeu.

(Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 39)