Nu toate patimile bat război prin momeală. Că sunt patimi, care se înfăţişează sufletului numai prin necazuri (la vreme de necaz): negrija, trândăvia, şi mâhnirea nu atacă sufletul prin momeală în slăbiciunea lui, ci numai greutate pun asupra sufletului. Iară tăria sufletului se arată prin biruinţă asupra momelii vrăjmaşilor şi prin cunoaşterea cu de-amănuntul a tuturor acestora, şi omul trebuie să aibă, vădite semne, ca să simtă la fiecare pas pe care-l face, în ce pământ a început să calce sufletul său, în pământul Canaanului sau dincolo de Iordan.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 61)