Nu trebuie să aflăm căile Domnului
Când Cuviosul Antonie cel Mare începuse să cugete asupra unor probleme asemănătoare, a auzit un glas: „Omule, nu este treaba ta să afli căile Domnului, smerește-te!”.
Mulți suferă de așa-numita „întrebăciune”, duh de iscodire. Necontenit pun altora și lor înșiși întrebări: „Dar de ce?”, „Dar pentru ce?”. Cândva sufeream și eu de acest neajuns. Dar când am citit articolul Episcopului Ignatie, „Căile Domnului”, s-a produs în mine însumi o schimbare. Am înțeles că nu trebuie să aflăm căile Domnului.
Când Cuviosul Antonie cel Mare începuse să cugete asupra unor probleme asemănătoare, a auzit un glas: „Omule, nu este treaba ta să afli căile Domnului, smerește-te!”. Monahul nu trebuie să-și rânduiască viața pe temeiul înțelepciunii sale. El trebuie să meargă pe calea ascultării. Nimic nu este mai păgubitor pentru un monah, decât să-și rânduiască viața după judecățile sale.
(Starețul Nicon de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 225)
Nu te-ai rugat niciodată ca să ți se dea smerenie?
De la melancolie, la pocăință – drumul vindecării
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro