La utrenia duminicii Fiului risipitor se adaugă și se cântă Psalmul 136: „La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. «Cântați-ne și nouă din cântările Sionului», ne îndemnau cei ce ne robiseră pe noi; dar cum să cântăm cântare Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea. Să mi se lipească limba de grumazul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce va lovi de piatră pruncii tăi!”.

Psalmul acesta este o mișcătoare icoană a omului căzut în robia păcatului și a izbăvirii lui. Cel robit de patimi este înstrăinat de cetatea bucuriei – Sionul; este dus departe, ca și Fiul risipitor, în Babilonul cel întunecat și în robie. „Cântă și aici din cântările Sionului”, poruncește diavolul. „Bucură-te și în păcat, slăvește-mă și pe mine, cum slăveai pe Dumnezeu”. Dar cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? Cântarea Domnului răsună numai împreună cu El și în casa Lui; numai când suntem cu El și împlinim poruncile Lui. În robia păcatului însă, nu mai putem face voia Lui, suntem sub stăpânia tiranului care ne robește. Cum să te bucuri săvârșind păcatul? Adevărata bucurie numai în casa părintească se află; numai în Sion putem cânta „cântarea Domnului”.

Jurământul grozav al evreilor: „Să-mi înțepenească mâna cea dreaptă și să mi se lipească limba de cerul gurii”; să devin adică, neputincios cu mâinile și să-mi amuțească limba dacă te voi uita, Ierusalime, ne îndeamnă să nu uităm niciodată de Domnul, oricât de cumplită ar fi robia noastră și înstrăinarea în care ne-a dus păcatul; numai Ierusalimul să fie începutul bucuriei noastre; numai în Domnul să se bucure inima noastră!

Fericit este cel ce lovește de piatră pruncii fiicei Babilonului! Căci dacă sunt omorâți din fașă, pruncii babilonești nu mai ajung mari, ca să te robească. Aceasta, tâlcuiesc Părinții, înseamnă să omorâm patimile din fașă, de la început, să nu le lăsăm să crească; să le lovim de Piatra-Hristos, prin necontenită rugăciune și nu vom mai fi luați în robia babilonică a patimilor.

(Protosinghelul Petroniu Tănase, Ușile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 20-21)