Bogate mărturii literare și arheologice atestă faptul că în aceste ținuturi daco-romane, care au cunoscut creștinismul încă din secolul IV, s-au dezvoltat de timpuriu vechi organizări bisericești românești, care, însă, după cucerirea Transilvaniei de către unguri, în secolele XI-XIII, au avut o evoluție politică vitregă, prea puțin favorabilă românilor ortodocși.

Din cauza acestor schimbări, precum și a politicii ulterioare de oprimare și deznaționalizare a românilor ortodocși, de prozelitismul practicat de confesiunile romano-catolică şi reformată, vorbitoare de limbă maghiară, populația românească de credinţă creștin-ortodoxă din acest spațiu a devenit cu timpul minoritară.

În timpul regimului comunist ateu (1945-1989), Biserica Ortodoxă Română şi celelalte culte au fost treptat înlăturate din viaţa societății.

În anul 1948, a fost eliminat învățământul religios din școli, au fost interzise slujbele religioase în instituții publice, au fost suprimate multe periodice bisericești ale eparhiilor, au fost desființate multe școli teologice, a fost interzisă catehizarea tineretului, peste o mie de preoți ortodocși (la care s-au adăugat și clerici romano-catolici, greco-catolici și protestanți) au fost arestați, aruncați în închisori, trimiși la muncă silnică sau deportați.

Începând cu anul 1959, au fost desființate zeci de schituri și mănăstiri ortodoxe, sute de călugări și călugărițe au fost scoși din ele în mod brutal, au fost confiscate sute de proprietăți, iar mai târziu, în Bucureşti au fost demolate zeci de lăcașuri de închinare sub pretextul sistematizării.

În timpul regimului comunist, toate cultele, dar mai ales Biserica Ortodoxă Română, au fost supravegheate şi controlate de stat.

După căderea regimului comunist, în decembrie 1989, Biserica Ortodoxă Română a folosit libertatea de a se organiza şi activa conform vocației şi misiunii sale, de-a fi prezentă în viaţa poporului român.

În acest context, s-a considerat ca fiind necesară înființarea unei noi episcopii, care să fie sensibilă la nevoile şi dificultățile pastorale ale românilor ortodocși din acest spațiu, marcat de pluralism etnic şi religios, în care românii sunt minoritari.

Totodată, noua episcopie avea ca vocaţie să cheme oamenii la reconciliere şi convieţuire paşnică, la solidaritate şi cooperare pentru binele comun.

Astfel, în ședința din 23-24 martie 1994, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pe baza propunerilor Adunărilor Eparhiale ale Arhiepiscopiei Sibiului şi Episcopiei de Alba Iulia, a hotărât înființarea şi organizarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

În data de 25 septembrie 1994, considerată ca începutul efectiv al eparhiei, Preasfinţitul Părinte Ioan Selejan, astăzi Mitropolitul Banatului, a fost hirotonit şi întronizat, ca fiind primul Episcop al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, în prezenţa Patriarhului Partenie al Alexandriei, precum şi a multor ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Preasfinţitul Părinte Episcop Ioan Selejan a păstorit, în perioada 1994-2014, cu multă înţelepciune şi râvnă duhovnicească, Episcopia Covasnei şi Harghitei pe care a ctitorit-o şi a consolidat-o prin creşterea numărului unităţilor bisericeşti (parohii şi mănăstiri), prin edificarea de noi lăcaşuri de cult şi restaurarea celor vechi, prin intensificarea vieţii parohiale şi monahale, a activităţii educative, cultural-religioase şi editoriale, cu profund accent patriotic românesc, dar şi cu deschidere pentru cooperare interreligioasă.

Apoi, începând cu data de 15 februarie 2015, Preasfinţitul Părinte Andrei Moldovan a fost investit ca părinte şi păstor duhovnicesc al clerului şi credincioşilor din Episcopia Covasnei şi Harghitei, lucrând de atunci „cu timp şi fără timp”, împreună cu clerul şi cu toate unitățile şi instituţiile bisericeşti din eparhie, pentru întărirea credinţei şi a comuniunii eclesiale, pentru promovarea misiunii pastorale şi a vieţii duhovniceşti şi culturale.

Aceste activităţi contribuie la cultivarea conştiinţei unităţii, spiritualităţii şi demnităţii româneşti.

Împlinirea a 25 de ani de la înființarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei este un prilej deosebit de a mulțumi cu evlavie lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra acestei eparhii în această perioadă și de a pomeni cu recunoștință şi prețuire pe toți cei care au contribuit ca aceste daruri să fie roditoare, cler şi popor, păstori şi păstoriți, părinți şi fii duhovnicești, frați şi surori în Hristos-Domnul.

Acum, la ceas aniversar, adresăm felicitări şi părintești binecuvântări Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, colaboratorilor săi de la Centrul eparhial, clerului, monahilor şi monahiilor, precum şi tuturor credincioşilor acestei eparhii!

Cu părintească binecuvântare şi frăţească dragoste în Hristos,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române