Încă de la începuturile creștinismului, creștinii s-au confruntat cu molime grave și, în fiecare dintre ele, au văzut semne ale apropierii sfârșitului lumii. Dar nu a fost așa. A venit mai degrabă sfârșitul lor personal, dar Dumnezeu nu a pierdut lumea. Chiar Sfântul Pavel, după ce le scrisese tesalonicenilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos, a aflat că în Tesalonic au apărut unii care propovăduiau venirea sfârșitului și umblau nelucrând nimic, atrăgând și pe alții mai fricoși. De aceea, Sfântul Pavel îndeamnă nu la frică și la așteptare în tulburare a sfârșitului lumii, ci la întărirea inimii „spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos” (II Tesaloniceni 3, 5). În acest context, a rostit celebra afirmație: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 5).

Noi suntem datori nu să așteptăm sfârșitul, ci să ne concentrăm pe relația noastră cu Dumnezeu. Să încercăm să-L iubim din toată inima și la fel să facem cu fiecare om din jurul nostru. Nu știm când va veni din nou Hristos, nimeni dintre oameni nu știe. Doar Dumnezeu știe. Important este să fim tot timpul pregătiți, asemenea fecioarelor din Evanghelie. Dacă vom fi pregătiți, indiferent când va veni Hristos, vom intra cu El în Împărăția Lui cerească.

El ne-a zis: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. Cu toată răutatea ei, cu toată murdăria ei. Și pe noi ne întărește Domnul Hristos atunci când ne încredem în El și ne lăsăm în voia Lui.

Dumnezeu să vă întărească, să fiți fără frică – într-o lume îndepărtată de Dumnezeu, care acum tremură la auzul veștilor rele.