Într-un mare parc a fost organizată o serbare populară. Dar fără taxă de intrare nu era nimeni lăsat la serbare. Mulţi voiau să intre, însă nu puteau plăti taxa. Atunci un oarecare bogat vru să încerce patimile omeneşti şi aruncă spre grămada de copii adunaţi un pumn de bani. Erau monede de aur false, bani calpi, iar între ele, un singur dinar din argint curat. Copiii au dat năvală la banii calpi, s-au certat, s-au bătut, s-au zgâriat, până ce i-au strâns pe toţi. La dinarul din argint nu s-a uitat nimeni, căci fiecare gândea: „Mai de preţ este aurul ca argintul”.

Cei care înhăţaseră banii calpi şi îi ţineau în mâini se simţeau în acea clipă fericiţi cu desăvârşire. Degrabă însă s-a întâmplat un lucru neaşteptat şi nenorocit pentru ei. Când au ajuns la poarta parcului şi li s-a cerut taxa de intrare, s-a arătat că au bani falşi şi poliţiştii i-au dus la închisoare, înţelept a fost numai unul dintre ei, care a văzut ce se întâmplă cu tovarăşii lui, a aruncat repede banii calpi din mână şi a alergat de a luat dinarul din argint. Cu acel dinar a plătit taxa şi a intrat în parc la serbare.

Tâlcuire

Serbarea este împărăţia cerurilor, altfel spus, împărăţia fericirii nemuritoare. Banii calpi sunt dorinţele trupeşti şi deşertăciunile şi amăgirile de sine pământeşti, care îi depărtează pe oameni de împărăţia adevăratei fericiri şi îi duc în împărăţia chinului şi întunericului. Argintul curat este bunătatea lăuntrică şi adevărul lăuntric al dreptului. Copiii ce se lăcomesc la strălucirea amăgitoare a lumii acesteia sunt păcătoşii. Copilul din urmă, care a aruncat aurul mincinos şi a pus mâna pe argintul adevărat e păcătosul pocăit.

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi - scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 71)