Oare nimeni înainte de Hristos nu a anunţat Vestea de Bucurie? Oare chiar nimeni dintre atâţia înţelepţi, filosofi, învăţători, dătători de lege, împăraţi şi prooroci? Nici unul, chiar nici unul. Nu a putut nici unul din ei să cunoască Vestea de Bucurie, şi cu atât mai puţin să o anunţe. De ce? Deoarece erau pământeşti şi grăiau de pe pământ (cf. In 3. 31). Au vorbit ca fii ai pământului şi nu ca fii ai cerului. Despre cer au vorbit - în măsura în care au vorbit - privind pământul şi călătorind pe pământ. De aceea sunt toate credinţele şi filosofiile dinainte de Hristos întunecate şi pesimiste, şovăielnice şi neclare. Aşa în Elada, tot aşa în India, la fel în Egipt şi în Persia. Asemenea şi în China cea echilibrată din punct de vedere pământesc. La fel şi în vechiul Mexic la incaşi, dar şi la păgânii contemporani. Nici una dintre acele credinţe şi filosofii nu merită numele de Veste de Bucurie. Cel mai valoros poet al vremurilor de demult, Homer, zice undeva: Mai bine un câine viu în această lume decât rege în Hades! Ca om pământesc şi de pe pământ, el nu putea nici să vadă mai luminat nici să grăiască mai fericit.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, București, 2009, p. 12)