O vale a plângerii
Plâng subalternii şi săracii, suspină conducătorii şi bogaţii. Nu este om pe pământ care să nu aibă scârbe şi întristări.
Trebuie să ştim că de fapt doar în Împărăţia Cerească va fi pace desăvârşită. Iar în lume, a zis Domnul, scârbe veţi avea (Ioan 16:33). Chiar şi oamenii spun: e bine acolo unde nu suntem. Pentru aceasta sfârşesc întotdeauna zicând: oricât ai măsura, tot iese clin. De aceea, de nevoie, se iscusesc să unească clinii şi să-i coasă, ca să le iasă un patrulater. Viaţa pământească este numită nu fără motiv o „vale a plângerii". Plâng subalternii şi săracii, suspină conducătorii şi bogaţii. Nu este om pe pământ care să nu aibă scârbe şi întristări. Cercetând toate acestea, să ne îndreptăm mintea şi inima către multîndurata Pronie a lui Dumnezeu, care până acum ne-a hrănit şi ne-a dat toate cele de trebuinţă. Să punem toată întristarea noastră înaintea Domnului.
(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 191)
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro