Stareţul spunea:

„Oamenii, fiul meu, sunt orbi şi nu văd ce se întâmplă în Sfântul Altar în timpul Dumnezeieştii Litur­ghii. Odată am slujit Sfânta Liturghie şi nu puteam să fac Vohodul Mare (Ieşirea cu Sfintele Daruri) din cau­za a ceea ce vedeam. Cântăreţul repeta mereu «Noi care pe heruvimi...», când, deodată, am simţit că mă împinge cineva de umăr şi mă conduce spre Sfânta Proscomidie. Atunci am crezut că e cântăreţul, şi am zis: «Binecuvîntatul! Atâta neevlavie! A intrat prin Sfintele Uşi şi mă împinge!». M-am întors şi văd o aripă uriaşă pe care o aşezase Arhanghelul pe umărul meu şi mă conducea să fac Vohodul Mare.

Ce se întâmplă în Sfântul Altar în timpul Dum­nezeieştii Liturghii...!! Uneori nu pot să mai stau în picioare şi mă aşez în scaun. Unii dintre cei care slu­jesc cred că am probleme cu sănătatea, dar ei nu ştiu ce văd şi ce aud eu. Cum zboară, fiul meu, îngerii! Iar cînd spune preotul «Pentru rugăciunile...» atunci pleacă Puterile Cereşti şi în Sfântul Altar rămâne desăvîrşită linişte".

(Un Stareţ sfânt – fericitul părinte Iacov Egumen al Sfintei Mănăstiri „Cuviosul David”, Editura Bunavestire - Bacău 2002)