A zis avva Daniil, că în Babilon o fată a unuia din cei mai mari avea drac. Și tatăl ei avea un călugăr iubit, și acela i-a zis lui: nimeni nu poate să tămăduiască pe fiica ta, fără numai sihaștrii aceia, pe care îi știu și de îi vei ruga pe ei, nu vor voi să facă aceasta pentru smerenie. Ci aceasta să facem: când vor veni în târg, faceți-vă că voiți să cumpărați vase. Și când vor veni să ia prețul lor, să zicem lor să facă rugăciune și cred că se va tămădui. Ieșind ei în târg, au aflat pe un ucenic al bătrânilor, șezând ca să vândă vasele lui. Și l-au luat pe el împreună cu coșnițele, cum că ia prețul lor. Și când a venit călugărul în casă, a venit și îndrăcita și i-a dat o palmă, iar el a întors și cealaltă față, după porunca Domnului. Și muncit fiind dracul, a strigat zicând: o, silă! Porunca lui Iisus mă scoate. Și îndată s-a curățit fata. Și după ce au venit bătrânii, le-a povestit lor ceea ce s-a făcut. Și au proslăvit pe Dumnezeu și au zis: obicei are mândria diavolului, să cadă prin smerenia poruncii lui Hristos.

(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 52)