Vindecarea care vine prin Taina Sfântului Maslu este legată și de materiile ce sunt folosite de Biserica dreptmăritoare în săvârșirea acestei Taine. Astfel, deși se poate vedea încă din Vechiul Testament importanța untdelemnului și a făinii, prin Taina Sfântului Maslu aceste materii, împreună sfințite, câștigă sensul lor deplin. Untdelemnul și făina dau, prin Maslu, început noii vieți dobândite după vindecare sau spre vindecare. De aceea se și spune în Scriptură: „Începutul a toată trebuința vieții omului este: apa, focul și fierul, sarea și făina de grâu, mierea și laptele, sângele strugurelui, untedelemnul și haina” (Ecleziastic 39, 31).

La săvârșirea Sfântului Maslu, făina se așază într-un vas adânc, în care se pun șapte lumânări aprinse. Lumânările, ce vor sta aprinse pe tot parcursul Sfântului Maslu, sunt simbol al plinătății darurilor Duhului Sfânt, iar din făina sfințită la Taina Sfântului Maslu credincioșii vor face șapte turte, simbol al pâinii celei de toate zilele. În creștinism, pâinea a fost dintotdeauna legată de Taină și de viață și reprezintă unitatea darului Sfântului Duh în Taina Maslului. Turtele făcute din făina binecuvântată la Maslu devin și simbol al atașamentului credincioșilor față de Dumnezeu. De aceea, în fiecare dimineață, bolnavul mănâncă câte o turtă pe stomacul gol. În alte părţi, din făina binecuvântată la Maslu se fac prescuri pentru Sfânta Liturghie.

Untdelemnul se pune într-un pahar potrivit de mare și se sfințește la Sfântul Maslu, prin rostirea de șapte ori a rugăciunii: „Doamne, Care cu mila și cu îndurările Tale tămăduiește zdrobirile sufletelor și ale trupurilor noastre...”. Untdelemnul sfințit era utilizat încă din perioada Vechiului Testament, atât pentru sfințirea altarului de jertfă, a obiectelor de cult sau pentru sfintele candele, cât și pentru transmiterea unei binecuvântări spre vindecarea oamenilor. Apoi, untdelemnul sfințit este simbol al luminii vindecătoare (Ieșire 27, 20). Astfel, rugăciunile de invocare a Duhului Sfânt pentru binecuvântarea materiei untdelemnului sunt folosite pe tot parcursul săvârșirii Sfântului Maslu.

Untdelemnul rămas de la Maslu, ca şi făina binecuvântată atunci, trebuie păstrate cu cinste, în loc curat şi ales şi pot fi folosite numai în scopuri pioase. Astfel, untdelemnul se poate pune în candele să ardă, fie în casă, fie în Biserică - unde poate fi folosit şi la miruit. După Simeon al Tesalonicului, chiar şi trupurile morţilor se pot unge cu untdelemnul păstrat de la Maslul ce li s-a făcut pe când erau în viață. Săvârșind corect Taina Sfântului Maslu, îi dăm însemnătatea pe care o are și extragem din ea folosul sufletesc și trupesc așteptat: tămăduirea de boli și iertarea păcatelor.

(Preot Medic Cornel Jupâneanț, Taina Sfântului Maslu – o interpretare teologică și medicală, Editura Diecezană, Caransebeș, 2012, pp. 20-23)