Pe când încă petreceam în Sfântul Munte Athos cu un mic număr de fraţi, am cunoscut, din învăţătura şi poruncile purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri, că celui ce are sub ocârmuirea sa fraţi nu i se cuvine a-i povăţui şi a-i învăţa după priceperea şi socoteala minţii sale, ci după adevărata si dreapta cugetare a Dumnezeieştii Scripturi, după cum ne învaţă dumnezeieştii Părinţi, dascăli din întreaga lume, luminaţi cu darul Preasfântului Duh, de asemenea dascălii şi îndrumătorii vieţii monahale. Mai cunoscând încă şi puţina mea ştiinţă şi temându-mă şi cutremurându-mă nu cumva, din neiscusinţa mea, ca orbul în groapa pierzaniei, după cuvintele Domnului, şi singur să cad, şi pe cei ce mă urmează să-i trag. De aceea, ca o neclintită temelie întru adevărata şi neînşelătoarea şi nerătăcita de la adevărata cale a Domnului îndrumare şi bietului sufletului meu, şi sfintei frăţii, am pus Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament şi luminata lui tâlcuire, cu darul Preasfântului Duh, adică învăţătura purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri, dascăli din întreaga lume, şi a Sfinţilor Părinţi, dascăli şi îndrumători ai vieţii monahale. Pravilele Sfintelor Soboare şi ale tuturor Apostolilor şi Soboarelor şi Sfinţilor Părinţi, pe care le ține Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică a Răsăritului, şi toate poruncile şi rânduielile ei. Toate acestea, după cum am spus, întru îndrumare mie şi sfintei frăţii le-am pus, ca atât eu, cât şi fraţii ce vieţuiesc cu mine să se îndrume din ele. Darul lui Dumnezeu ajutând şi limpezind, ca să nu greşim de la dreapta cugetare a Sfintei Soborniceştii Biserici Ortodoxe.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, p. 50)