Jertfa de pe Golgota este pecetea lucrării iubirii lui Hristos pentru om. Jertfirea vieţii pentru dragostea lui Hristos este elementul distinctiv al autenticilor martiri ai credinţei. Aşa cum au existat întotdeauna oameni ai întunericului, care urăsc lucrurile Luminii, au existat şi există şi astăzi mucenici ai lui Hristos, care îşi varsă sângele lor şi nu cedează ameninţărilor celor întunecaţi.

Un mucenic nou arătat al lui Hristos este părintele Filumen, cleric ortodox care s-a născut în Levkosia la 15 octombrie 1913. Fratele său geaman se nevoieşte în Sfântul Munte Athos. Împreună s-au dedicat vieţii în Hristos la vârsta de 14 ani. Au intrat în Frăţia Sfântului Mormânt în 1934.

În locul vechiului oraş Sihar al Samariei, la poalele Muntelui Garizim, astăzi se află noul oraş Neapolis (Nablus). În acest ţinut se află fântana pe care a săpat-o Iacov şi unde a avut loc celebrul dialog al lui Hristos cu femeia Samarineancă (Ioan 4, 1-42). Sunt binecunoscute cuvintele revelatoare ale lui Hristos: Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr; Priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş.

Părintele Filumen a slujit ani de zile închinătorilor de la Locul Fântânii. A trăit în bună înţelegere cu arabii din regiune care îi cinsteau felul simplu de a fi, gata de a întinde oricui o mână de ajutor, şi dragostea lui faţă de toţi.

Semne de aversiune au început să dea evreii, care au cucerit de curând regiunea. Au încercat să îl alunge pe clericul ortodox cu ameninţări, dar, întrucât a rămas credincios lucrării sale, s-au dedat până şi la crimă. Asasinatul este întotdeauna punctul extrem al înfruntării evreilor cu creştinii.

În seara zilei de 29 noiembrie 1979 s-au îndreptat spre locul de închinare, l-au imobilizat pe bunul părinte, l-au chinuit cu ură şi l-au maltratat în chip sălbatic. În faţa ochilor săi au devastat biserica, au distrus crucea altarului şi chivotul Sfintei Mese. Apoi i-au pus drept căluş în gură epitrahilul său binecuvântat şi l-au lovit cu securea în cap în chipul crucii. I-au scos un ochi şi i l-au împuns pe celălalt. I-au dislocat maxilarul inferior, i-au tăiat degetele mâinii drepte şi i-au lovit piciorul stâng cu toporul. Plecând, au aruncat o grenadă a armatei israeliene, care a distrus totul în spaţiul locaşului de închinare.

Poliţia a fost înştiinţată de paznicul locului în dimineaţa zilei următoare. Până astăzi nu se cunoaşte cine au fost ucigaşii. Este cert însă că au fost evrei.

Reprezentanţilor Patriarhiei nu li s-a îngăduit să se roage lângă sfintele moaşte, care în final le-au fost predate dezgolite în a şasea zi de la tragicul eveniment.

Slujba de înmormântares-a ţinut la Biserica Patriarhală a Sfintei Tecla de către părinţii aghiotafiţi.

A fost înmormântat în cimitirul Sionului, lângă alţi fraţi adormiţi.

(Noul Sfinţit Mucenic Filumen, cel ucis la Fântâna lui Iacov pe 29 noiembrie şi al cărui trup a rămas neatins de stricăciune, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 50-52)