Omul trebuie să fie ființa care simte durerea fratelui, a aproapelui, bucuria fratelui... Omul nu evoluează în istorie, omul pare să se degradeze. La începutul începuturilor, omul a pierdut raiul dar și-a păstrat sufletul, rușinea față de propria goliciune, față de păcatul făcut, față de ființele din preajmă. Păstrându-le pe toate acestea a păstrat și promisiunea reîntoarcerii în Rai. Dacă le va pierde și pe acestea, va pierde pentru totdeauna posibilitatea întoarcerii în Rai.

(Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, Editura Conta, Piatra Neamț, 2006, p.161)