La biserici, la mănăstiri, vezi, într-adevăr, lume, multă sau puțină, în funcție de eveniment, de sărbătoare. Însă ceea ce observa cineva e că în jurul bisericii sunt, în general, oamenii sărmani, bolnavi, cei care n-au „talent” să trăiască. Cei care se descurcă bine, cărora le merge bine și în carieră și în afaceri, vin la biserică așa cum ar mai bifa ceva în agenda lor, ca și cum ar spune că au împăcat și acest aspect. Sau vin doar când au nevoie de imagine în campanii electorale, când vor să fie văzuți ca fiind „din mijlocul poporului”. Cum apreciați acest lucru?

Din prestigiul Bisericii fură toți câte o bucățică…! Dar fiecare va fi judecat după faptele sale, după credința sa. Omul care își face datoria acolo unde e, cu frică de Dumnezeu și cu respect pentru lege, cu respect pentru semenul său, acela este un creștin adevărat. Vin la biserică și bogați, și săraci, și trăitori întru Hristos, și oameni care se îndoiesc, și oameni care caută… Totul e ca ei să fie întâmpinați cu căldură, să fie ajutați dacă au nevoie de ajutor. Acesta e rolul Bisericii, să fie găsită de credincios atunci când acesta are nevoie.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin și morala unei vieți câștigate, Editura Credința Strămoșească, pp. 114-115)